Carl Cox este unul dintre veteranii muzicii de dans. La o varsta respectabila ramane actual si constituie un model pentru noile generatii de DJ. Conduce una dintre cele mai cunoscute case de discuri de techno, are propria emisiune la radio, a mixat in cele mai variate locatii de pe toate continentele, are o agentie de impresariat, iar toate productiile lui degaja energie si voie buna.
Nascut in Manchester in 1962, Carl Cox a fost pasionat de mixat inca de la o varsta frageda, cand isi selecta din discurile de soul ale parintilor pentru a intretine petrecerile familiei. A inceput apoi sa-si cumpere propriile placi, iar la 15 ani primele doua pick-up-uri. A trecut treptat de la soul, la disco, apoi la hip-hop, insa de-abia dupa mutarea la Brighton in 1986 a avut marea revelatie: descoperirea acid house-ului. Un imens pas in cariera l-a reprezentat festivalul Sunrise din 1988, unde a reusit sa ridice in picioare 15 mii oameni cu un set foarte energic si a surprins prin tehnica deosebita, fiind printre primii care a mixat simultan de pe trei platane. A cunoscut apoi o popularizare imensa, si, cu un nume deja respectat, a inceput colaborarea cu Paul Oakenfold la Perfecto, casa de discuri care i-a scos si primul sau EP, I Want You (Forever). Piesa a ajuns pe locul 23 in topul vanzarilor din Marea Britanie si a fost urmata de ce de-al doilea single, Does It Feel Good To You. Cele doua piese si diversele variante ating mai multe stiluri, de la house la techno si hardcore, cu sonoritati melodioase sau acide si cu voci inspirate din soul si funk.
Succesul sau ca DJ a dus la aparitia pe caseta a primelor sale compilatii mixate, dar cel mai cunoscut mix de studio al lui Carl Cox a fost FACT (Future Alliance of Communications and Tecknology).
Aparut in 1995 la React, mixul are doua CD-uri, primul orientat spre techno, al doilea spre trance, si contine piese deja clasice, temelie pentru ambele stiluri, de la artisti precum Jeff Mills, DJ Hell, Quench, Cygnus X, Thomas Heckmann (Drax Ltd.), Trancesetters sau Joey Beltram. FACT s-a vandut in peste 250 de mii de exemplare pana in acest moment si a adus cu sine anul urmator si un volum doi, foarte bun, dar nu de acelasi succes. Primul lui album, At The End Of The Cliché, avea sa apara insa abia in 1996, odata cu noua lui casa de discuri Worldwide Ultimatum. Piese ca Tribal Jedi, Phoebus Apollo, Song For Rachel sau Keep The Funk i-au definit un stil foarte funky, pe alocuri tranzy, totul pe un ritm mecanic de techno.
Al doilea album, Phuture 2000, aparut in 1999, l-a dus pe Carl Cox in noul mileniu.
